Mereu auzim de la altii, ca prima iubire niciodata nu se uita, si unii cred ca n-o sa mai poata iubi vreodata. Ca sa poti sa-ti dai seama de toate lucrurile astea, trebuie intai sa vezi daca intelegi bine ce-i asta iubirea adevarata. Problema ca, oamenii mereu au tendinta sa universalizeze conceptii, idei, sa simplifice, sa fie usor de utilizat si revizuit la nevoie. Iar cea mai mare greseala o fac cand vine vorba de sentimente. Ce vreau sa spun ca, pentru fiecare , iubirea e diferita : senzatiile, pasiunea, suferinta, dorul, afectiunea. La fiecare acestea se calibreaza diferit.
Pentru unii iubirea inseamna sex excesiv, pentru altii sa stai toata ziua sa privesti persoana iubita in ochi, pentru altii sa faca mancare impreuna etc etc. O sa omitem momentul ca iubirea sunt niste reactii chimice din encefal, un haos hormonal si modificari sistemice si locale. Nu am sa zic multe despre ce e iubirea, dar am sa zic o fraza de aur cand vine vorba de a MENTINE O RELATIE PUTERNICA : Ca un cuplu sa fie fericit impreuna, ei trebuie sa poata sa fie fericiti aparte. Fiecare sa-si caute de viata sa, scopurile sale, drumul sau in viata. Odata ce unul din ei cedeaza si devine parte din viata celuilalt, intervin multe probleme care trebuie rezolvate cu multa rabdare, nervi si timp. Un cuplu au un drum comun, interese si scopuri comune, dar fiecare trebuie sa-si caute de treburile sale. Daca ambii reusesc sa o tina asa mult timp, din relatie incep sa dispara certurile. Cearta nu e nimic altceva decat o tentativa a unuia sa-l dea afara pe celalalt din drumul sau, de a stabiliza cine si pe unde merge.
De ce prima iubire nu se uita. In primul rand in perioada dezvoltarii constiintei si subconstiintei, apar anumite bariere psihologice pe care le formeaza pe parcurs. Fiecare bariera e un sistem de protectie contra la un factor nociv intern sau extern.
Tendinta unuia sa caute o persoana draga e un instinct banal , ceva normal. Odata fiind in relatie, ambii se deschid TOTAL emotional, fiindca constientul are tendinta sa capteze totul ce-i legat de persoana data, iar informatia primita de analizatori la cantitati enorme de hormoni se intipareste bine in memorie. Apare afectiunea si dorinta excesiva de a avea persoana alaturi, apare o dependenta mai mult fiziologica care se exprima prin dependenta organismului la cantitatea de hormoni primiti. Odata ce apar certuri si probleme in relatie, in cele mai multe cazuri totul trece la despartire, fiindca ei nu au experienta in a stabiliza interesele si scopurile fiecaruia, e ceva difuz. Dupa despartire, apare suferinta, ce e ceva fiziologic si normal, e un mecanism de creare a barierei despre care vorbeam ca de la inceputul dezvoltarii nu exista. Organismul trece printr-o stare de stres, si pentru a nu se repeta, si a se proteja de viitoarele "suferinte" apare aceaasta bariera psihoemotionala, un sistem complex de protectie contra emotiilor excesive. In urmatoarele relatii ,persoanele deseori nu reusesc sa se deschida cum ar fi vrut multi sa fie.
Fiindca mecanismul e creat la nivel de sistem nervos vegetativ (in subconstient), ce prin constient e o treapta foarte grea de trecut, dar nu imposibila. La multi se caracterizeaza relatia de genul, ca o relatie mai matura, mai experimentata, mai serioasa sau mai aproape de cum ar trebui sa fie, iar prima a fost una infantila, fara de experienta, proasta dar frumoasa si plina de pasiune. Oamenii ca sa treaca de bariera asta, au nevoie de o siguranta, ca persoana nu o va parasi, asta deobicei e logodna, casatoritul, care sparge o bucata mare din bariera, dar niciodata toata. Pentru asta e nevoie de timp, de o discutie adanca care sa reuseasca sa dezasambleze programarile sociale create, si care necesita confluerea drumurilor, peste un timp poate aparea acea afectiune, dar paralel apar si certuri mai des, pentru a echilibra excesul de bine :)
Echilibrul si intelegerea in relatie e cheia unei relatii frumoase si de lunga durata. Iar ca sa putem sa intelegem cum decurge o relatie corecta, o bun exemplu ar fi sa tragem o paralela la animalele primitive. Cum reactioneaza masculul, ce face femela. Fiindca totul era deja echilibrat, cu timpul am fost dotati cu ratiune (proprietatea de a ne impotrivi instinctelor) si am impregnat relatiile de cuplu cu programari sociale, cu orgoliu si dorinta excesiva de autoritate.